Alături de pământ, marvă (animale) şi de iorsaguri (acareturi), aurul din salbele femeilor arăta bunăstarea familiei.
Fotografie din preajma celui de-al doilea război mondial.
Imagine dintr-o arhivă familială din Şoşdea.
Imaginea este extrasă dintr-o carte tipărită la mijlocul secolului al XIX-lea: Körner, Friedrich – Vaterländische Bilder aus Ungarn und Siebenbürgen, der Woiwodina und dem Banat, Kroatien, Slawonien, der Militärgrenze sowie Dalmatien: in Schilderungen aus Natur, Geschichte, Industrie und Volksleben. Bilder aus Siebenbürgen, der serbischen Boiwodina und dem Temeser Banat, von der Militärgrenze, Kroatien, Slavonien und Dalmatien, Volumul III, partea a doua, Leipzig, ed. Otto Spamer, 1858, pagina 45.
Imaginea prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.
Bărbat din Frontiera (militară) bănăţeană purtând un costum tradiţional românesc din Banat, ilustraţie publicată de Ackermann, R. – Austria, containing a description of the manners, customs, character, and costumes of the people of that empire. Illustrated by thirty-two coloured engravings, vol. II, pag. 164-165, Londra, 1823
Imaginea prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.
Femeie din Almăj, Banat purtând un costum tradiţional românesc din Banat, ilustraţie publicată de Ackermann, R. – Austria, containing a description of the manners, customs, character, and costumes of the people of that empire. Illustrated by thirty-two coloured engravings, vol. II, pag. 168-169, Londra, 1823
Ţara Almăjului este o depresiune intramontană izolată, situată în sudul Banatului. Este mărginită la vest de Munţii Aninei, la sud şi la est de Munţii Almăjului iar la nord de Munţii Semenic. Este străbătută de râul Nera.
O fotografie rară, anterioară sau cel târziu din anul 1875. Realizată de renumitul fotograf Fridolin Hess, în studioul din Timişoara. Am încadrat fotografia ciclului Paorii, pentru că, pe acele vremuri, principalul mijloc de subzistenţă al preoţilor erau aşa numitele sesii popeşti, suprafeţe de pământ agricol aflate în proprietatea parohiilor şi lucrate de familie, cu ajutorul generos al enoriaşilor.
Preotul, Dionisie Crăciun, a fost bunicul străbunicului subsemnatului. S-a născut în anul 1832, pe 31 iunie, în satul Boldur, Timiş, ca fiu al preotului Nicolae Crăciun, descendent al unui lung şir de preoţi bănăţeni. A încetat din viaţă la 24 august 1875, în urma unei boli fulgerătoare şi, pe atunci, necruţătoare, numită “branc”, sau, pe înţelesul nostru, tetanos.
Şirul fusese început de Gheorghe Crăciun, care a văzut lumina zilei în 1712, undeva în Moldova. Gheorghe Crăciun a ucenicit, într-ale preoţiei, în Ardeal, sub îndrumarea dascălului (totodată copiist, iconar, zugrav) Vasile Sturza Moldoveanu, a fost hirotonisit de Mitropolitul Daniil al II-lea al Ungrovlahiei şi a slujit în Banat. Un destin care i-a purtat paşii de-a lungul şi de-a latul spaţiului românesc.Unul dintre urmaşii acestuia, George Crăciun, a fost titularul primei singhelii în limba română emisă de un episcop bănăţean, Ioanovici Şakabent, în anul 1787.
Soţia lui Dionisie Crăciun, Maria, născută la 24 ianuarie 1836, a fost fiica preotului Grigore Radovan şi nepoata preotului Gheorghe Popovici din Chevereşu Mare, Timiş, descendentă, de asemenea, a unui lung şir de preoţi bănăţeni.
Preoteasa poartă un costum tradiţional românesc, autentic. Din păcate calitatea fotografiei nu ne permite să vedem cusăturile, care, tradiţional, erau alb pe alb. Cotrânţa, în schimb, era clar ţesută cu motive geometrice policolore, cum lasă să se intuiască multitudinea nuanţelor imaginii sepia.
Copilul, Ioan (Niţă) Crăciun, născut în 1868 şi rămas orfan de tată în 1875, nu şi-a putut continua învăţătura şi a întrerupt un lung şir de preoţi din Banat. Familia intra, pe deplin, în rândurile paorilor.
Un păcurar bănăţean desenat de către Denis Auguste Marie Raffet ( 1804 – 1860), în 1837, la Drencova, în stânga Dunării.
Titlul original: Berger du Bannat, Danube rive gauche, (Drenkova), 7 Juillet 1837.Stampa, publicată în 1840 de Gihaut frères, a fost imprimată în tipografia lui Auguste Bry din Paris.
De remarcat îmbrăcămintea tradiţională a ţăranului bănăţean, chimeaşa lungă, legată la mijloc cu un brâu, izmenele albe, burdicul cu lâna la exterior, precum bunda ciobanilor de mai târziu. Încălţat cu opinci şi obiele, omul purta pe cap un clăbăţ care seamănă uluitor căciulilor specifice vlahilor sud-dunăreni. De fapt, nu-i despărţea decât firul de apă.
Între lucrurile pe care le avea asupra sa, nelipsitul topor, pentru a se apăra de sălbăticiuni, nuiaua cu care mâna turma de oi şi capre, ciutura cu apă şi străicuţa în care purta mărunţişuri precum dohanul şi amnariul. Alături, însoţitori fideli, cei doi dulăi.
Imaginea prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.
Iată chipul jovial al unui bărbat în plină putere, fotografiat în aer liber. Omul este îmbrăcat în portul tradiţional de toată ziua, puţin alterat de elemente din îmbrăcămintea orăşenească. Fotografia datează, după toate aparenţele, din primele decenii ale secolului al XX-lea şi a fost făcută undeva, într-o locaţie neidentificată din estul Banatului, poate în nordul fostului comitat Caraş-Severin. Întinderea fostului comitat Caraş-Severin nu coincidea cu a judeţului omonim de astăzi. Cuprindea partea de răsărit a Banatului, între Mureş şi Dunăre. Reşedinţa o avea la Lugoj.
Exemplarul original al fotografiei, pe carton, provine din colecţia ing. Tiberiu Marcovici şi nu are legătură cu ascendenţii domniei sale.
Sursa: http://nelucraciun.wordpress.com/
Nu pot înțelege de ce copiați cu nonșalanță, fără nici o referire!
RăspundețiȘtergere